Pe hol miroase-a sulfinã
Adunatã din grãdinã.
La rãcoare e ţinutã,
De soare nu e vãzutã,
Pusã-i, toatã, la uscat,
În cel mai subţire strat.
Sus, pe geam, o mãmãruţã
Cu roşie bãsmãluţã
Se-odihneşte preţ de-o clipã,
Cãci copiii tare-i ţipã.
Este vremea prânzului
Şi sub ia cerului
Blânda mamã iute zboarã
Spre a ei dulce comoarã.
Din curte, buni zâmbeşte,
Cãci soarele strãluceşte,
Soarbe apa fãrã urmã
Rufelor puse pe sârmã.
Pe furiş, în miez de varã,
Ioachim intrã-n cãmarã
Şi cotrobãie-n panere
Dupã nuci şi dupã mere,
O surprizã dulce, iacã,
Celei dragi acum sã-i facã,
Pe bunica s-o rãsfeţe,
Fiindcã-i dã mereu poveţe;
Sã-i prepare o dulceaţã
Bunã dis-de-dimineaţã,
S-o serveascã pe rãcoare
Chiar sub via asta mare,
Iarã el, sã pape-o cegã,
Tolãnit fiind pe-o cergã.
