La bãi cât am fost plecatã
Am aflat cã-s înşelatã.
Nu dragã, n-am înşelat
Stai sã vezi ce s-a-ntâmplat.
Cum veneam pe drum odatã
Vãd o fatã udã toatã.
Ce sã fac şi eu acum
Am oprit maşina-n drum,
Şi zãrind-o pe creştinã
Am poftit-o în maşinã.
Sã se urce acceptase
Ploaie şi frig se lãsase.
Şi-am adus-o pân-la mine
Eu sperând cã fac un bine.
Dupã ce s-a mai uscat
I-am gãsit de îmbrãcat.
Cum era mai friguroasã
I-am dat halatul de casã
Acel roz şi cu buline,
Spuneai cã nu-ţi vine bine.
Rochia ta cea mai frumoasã,
N-o mai porţi cã eşti mai grasã.
Pantofiorii mici de lac
Bãnuiam cã nu-ţi mai plac.
Ştiind cã nu le suporţi
I-am dat tot ce nu mai porţi.
Atunci ea s-a înroşit:
Ce mai ai nefolosit?
Când nu dai nu primeşti!
Deci, nu poţi fi înşelat.
Oare s-a întrebat
Ce l-a determinat?
Subtila lui justificare
Pentru ea este o acuzare.
Bunã inspiraţia
Haioasã respiraţia!
