Noi, doi actori pe scena vietii si un mic rol,
Prea multe personaje si prea putin decor,
Timpul s-a scurs incet,incet si gongul bate,
N-am terminat ce-aveam de spus.Cortina cade!
La ce pot sa mai sper, acum ? E scena goala,
Un singur spectator a mai ramas in sala,
Uitarea!ce asteapta zambind in primul rand
Un semn, sa poata sterge si cel din urma gand.
Doar lacrimile-ascunse,ce nu se mai preling,
In palmele-nghetate incetisor se strang,
Naiva inima se zbate cu putere,
Sa rupa in fasii covorul de tacere.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
va multumesc ! ma simt acasa langa voi.Incerc sa va cunosc pe fiecare citindu-va poeziile.
