Îţi scriu mãicuţã din tranşee,
Mi-e viaţa prinsã în clişee,
Şuierã gloanţe şi mã tem,
Rãzboiul ãsta e blestem.
Mã tem cã, mâine-i prea târziu
Şi al meu şanţ va fi pustiu,
Mã tem cã, Domnul nu mã ştie,
Când mã va lua în custodie.
Îţi scriu, acum, cu ultim glas,
Tot ce-i frumos şi mi-a rãmas,
În ochi uscaţi de jale cruntã,
E chipul tãu- icoanã sfântã.
Şi simt miros de fân cosit,
Mã- ntind, sunt tare obosit.
Vãd pita rumenã-n cuptor,
Îmi plouã-n gurã şi mi-e dor,
De tine, taica şi al meu frate,
Cãci pacea noastrã e departe.
Suntem cu toţii îngheţaţi,
Rãniţi, murdari şi disperaţi.
Un glas de goarnã, scurtã pace,
Când norul roşu se desface,
Aştept o targã sau o cruce,
Sã ştiu mãicuţã, un* m-oi duce.
|