Autor:	Victor Bragagiu ( bragagiu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Peisaj tomnatic

Trage zarea dupã sine Timpurile iluzorii Şi din ploaia de lumine Strigã norii şi cocorii. Împreunã se-mpreunã Frumuseţea şi mâhnirea Parcã astãzi se cununã Brumãrelul cu iubirea. Dumitriţele ca nişte Ochi lãsaţi fãrã rãspunsuri Prind în vãz un cârd de gâşte Ce se pierd dupã apusuri. Şi se duc fãrã, odatã, În trecut ca sã priveascã Lãsând palida uitatã Strãduinţa pãmânteascã. Doar privesc cum diadema Cârdului în zãri se curmã Şi mã doare crizantema Care cautã o urmã. Nu am cale, nu am punte Din etate în speranţã Ca şi lebãda c-un ultim Strigãt aruncat în viaţã. Doar aud cum vremi se iscã Mohorâte în hotare Cã-mi ţipã sufletul - gâscã Prinsã toatã în strigare.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	eldertea-înţeleg - doriţi popularitate. Un sfat bun - lãsaţi poezia. Ea cere suflet şi simţ - foarte rar întâlnite între oameni. Aruncaţi-vã într-un gen de literaturã foarte citit fiindcã e nevoie numai de pântec pe care îl au toţi:Carte de bucate.	bragagiu
2.	Nicu, mulţumesc frumos, om bun!	bragagiu
3.	Fãrã supãrare, ultima strofã ar suna mai bine aşa: Aud cum scântei se iscã/Din mohorâte grãtare/Cã-mi ţipã sufletul-gâscã/Prinsã toatã în frigare. Iar în prima strofã timpurile iluzorii trage sau trag zarea?!	eldertea
4.	Un peisaj nostalgic, dar frumos, de toamna. Mi-a placut Victore!	Nicu Constantinescu

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]