Autor:	Victor Bragagiu ( bragagiu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Mãrţişorului

Cât exişti oare pe lume? Cine ştie... cine ştie... Noi te-avem numai pe nume Titlu ca de poezie. Versurile sunt uitate Prin ecoul amintirii... Albu-i semn de Caritate, Roşul parcã-i de Iubire. Castitatea ni-i strãinã, De-altfel şi culoarea roşã Şi te-am pus în o vitrinã Prefãcându-te în broşã. Rãstignindu-te pe haine Undeva toţi sã te vadã Parcã am avea şi taine În ţinuta de bravadã. Îţi legãm nişte obiecte Sã-ţi adãugãm valoare Care sunt mult mai corecte În gândirea de bazare. Zângãnim o lunã-ntreagã Mãrţişorul! Mãrţişorul! Ca sã ştie lumea largã Cã şi noi aflarãm dorul... Dar, de fapt, cei dragi în viaţã Cãnãfiori fãcuţi cu mâna Dãruiau în dimineaţã Celui ce-i era lumina. Unul altuia pe inimi Semnele puneau oneste Cunoscând din suflet - nimeni Nu le stricã din poveste. Vrând şi mai departe-n cale Împreunã sã trãiascã Bucurie cã e, jale Toatã viaţa omeneascã... Primitivi pãrinţi avurãm - Ei credeau în verighete!!! Jurãminte azi din gurã Se împrãştie cochete. Mãrţişoarele frumoase Agãţate-s în privire Doar cã sunt neputincioase Sã adauge Iubire. Forfotind pe-o sãptãmânã, Necrezând nici pe o lunã Mãrţişorul nostru-n mânã N-are cinstea sã şi-o spunã. Iar pãrinţii?.. Ce pãrinţii?! Prea naivi mari sã se poatã Cu-aiurelile Credinţei Mãrunţiţi o viaţã toatã. Ce putea sã li se-ntâmple Cãci trãiau cu Sfânta Vineri Când erau albiţi la tâmple Tot la fel precum şi tineri...

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Mulţumesc, Dorian, pentru susţinere!	bragagiu
2.	Cu bune si cu rele mergem mai departe...Ar fi bine sa luam cu noi si traditiile,sa ne pastram identitatea.Citita cu placere.	Marcoci Dorian

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]