Citiţi primul meu text şi ve-ţi observa cã se încadreazã în termenii pe care-i susţine noţiunea de criticã! Aş vrea sã lãsãm polemica şi sã orientãm discuţia spre texte ce apar ptr cã avem noutãţi de calitate ce nu trebuie lãsate sã treacã pe lîngã noi.Vã urmãresc şi acolo unde consider ,intervin! Nu vã supãraţi!..totul este o joacã constructivã,de unde nu ştii ce iese! O searã bunã!
3.
Poate cã eu sunt confuz.Ce facem noi aici? Criticã pe text sau Laudaţio? Dacã doar elogiem atunci aveţi dreptate şi îmi cer scuze!..dacã facem criticã pe text,eu fac ceea ce trebuie pentru cã termenul,CRITICÄ‚,înseamnã o artã de cercetare şi judecare a operelor altuia în care se pot da şi sugestii. Nu mã intereseazã laudele ptr cã ele te trag înapoi şi-ţi vor anihila ambiţia şi performanţa.Asta doriţi asta ve-ţi avea!
4.
Domnule Romulus. Pare-se n-aţi înţeles. Mai citiţi comentariul D-voastrã. Cuvintele cu pricina n-au nimic cu poezia mea. D-voastrã ne-aţi impus pãrerea cum trebuie sã scrim noi despre primãvarã într-un mod imperativ. Or cu aşa ceva eu nu pot fi de acord. Iatã şi totul.
Undeva se rupe ceva şi eu nu ştiu unde! Dacã pãrerile-mi sunt luate ca atacuri,atunci din dragoste pentru poezie dar nu şi pentru calitatea poeziei,eu nu le voi mai avea vis a vis de dvs.Nu pot sã spun despre o poezie decît ceea ce vãd şi simt,curat fãrã cocoloşiri.
6.
D-le Romulus, n-aş dori sã aparã între noi vreo umbra. Nu mi-a plãcut în comentariul D-voastrã cuvântul â€trebuie†ilustratã etc. Viaţa şi mai ales peisajul nu pot fi puse în şabloane. Ieri gemeam cã nu-s flori, cã totul e pustiu, azi cã sunt cãţãrat într-un copac salvându-mã de roiuri de brebenei. N-am un pic de supãrare, iar dacã vedeam ceva rãu - pãi, eu sunt şi mai rãu. Fi-ţi binecuvântat!
Liliana, trãiesc în oraşe necontenit de la 17 ani, dar cât nu s-au stãruit ele sã mã sluţeascã am rãmas sãtean. Peisajele nu le pot vedea decât rurale. Mulţumesc pentru trecere!
Dupã cum vedeţi am punctat aceastã frumuseţe tãcutã a dumneavoastrã,destul de bine dar vãzîndu-vã sensibil la lucruri pe care mulţi nu le vãd,mã gîndeam cã îi faceţi, printr-un altruism de bine şi pe ei,respectiv pe noi sã le vedem prin ochii dvs...iar eu asta am vãzut. Poezia are un soi de anemie pe care n-am cum sã-l ignor iar pãrerea mea este,repet.. de apreciere!Critica pentru criticã înseamnã a arãta cu rãutate,nãscocind lipsuri, greşeli!..vi s-a pãrut aşa ceva?.. mie,nu.
9.
Idee laudabilã de a descrie venirea lebedelor ca o vestire a primãverii şi ca o purificare.Cam bucolicã şi şchioapãtã uneori:se îndreaptã mai drparte
Tiolia, îmi plac foarte mult comentariile D-voastrã fiindcã ele sunt foarte precise şi-mi ajutã enorm. Anume â€spargerea tãceriiâ€. Chemarea spre primãvarã, spre Dumnezeu. Mulţumesc frumos!
Domnule Romulus, aţi fost vreodatã în pãdure primãvara când nu este nimic? Nici o floare, nici o pasãre. Doar frunze de anul trecut. Dupã cererile D-voastrã aceasta nu e primãvarã. Eu aud lujerii de sub frunze, mugurii care de-abia se trezesc. Pentru mine acest timp nu e mai puţin frumos ca liliecii înfloriţi. Dupã primele D-voastrã comentarii, m-am temut sã nu cãdeţi în capcana criticii pentru criticã. Cu pãrere de rãu observ aceasta. Vã doresc succes.
În poezie alterneazã sentimente ce abia s-au trezit şi se şterg la ochi! Venirea primãverii trebuie ilustratã ca pe o explozie de culori şi lumini îmbinate cu framãtul cîntat al bucuriei! Nu am vãzut aici decît o ilustrare anemicã picmentatã ici colo cu ceva sare şi cu ceva piper!Doream antrenatã ,pentru acest eveniment ,toatã pofta de viaţã! 8,3 pentru poezie şi 10 pentru miel şi cozonaci.