Autor:	Victor Bragagiu ( bragagiu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Înflorirã zarzãrii

De atâta aşteptare Pomii toţi au prins la ceaţã Cã tot nu mai vine Soare, Cã nu înfloreşte viaţã. Şi oftând din toţi rãrunchii Tânguindu-se suspinã Dezmorţindu-şi greu genunchii De la dorul de ţãrânã. Pe cãrãrile de noapte Ei suirã sã priveascã Soarele pe unde poate Fi prin partea pãmânteascã. Încâlcindu-se prin nouri, Prãbuşindu-se prin spaţii Se rãnirã şi-n ecouri Cu-ascuţiş de constelaţii. Dar nu le-a fost dat sã-l vadã Nici ascuns, nici în odihnã Întorcându-se-n livadã Mai supuşi decât o tihnã. Muţi se scuturau de stele Ce de muguri şi-au prins raze Simţind sufletul cã-n grele A pãşit şi-n geamãt azi e. Iar în zori privindu-şi plete Le-au vãzut încãrunţite Cã s-au îndoit din spete Spre argile liniştite. Însã-n zare trandafirul Din boboc ziua-şi desface Şi pãmântul patrafirul Îl îmbracã peste pace. Soarele pãşi-n vãpaie Peste câmpii lui albaştri, Când livada cea bãlaie Îl privea cu ochi de aştri. În cuvinte radioase El cuprinse-ntreg pãmântul: ”Ce mai flori aveţi frumoase Din rãbdarea voastrã sfântã!” Tresãrirã pomi din jale Cã-şi vãzurã de odatã Cum în gingaşe petale Cãrunteţea-i înviatã.

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]