Autor:	Victor Bragagiu ( bragagiu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Poezia Lunii

Luna ne seamãnã cuvinte Cu liniştirile de raze Neauzite de vreo minte Cãci inimi doar le pun în fraze. Pe pergamentul de mãtase Din cãrţile de universuri Suflete calde şi frumoase Le plãsmuiesc lumina-n versuri. Dar poate noaptea e ocultã Şi umbrele cresc uriaşe, Iar liliecii nu ascultã Cântarea slovelor gingaşe? Şi cei ce au pierdut în glie Sudoare, vreme şi putere Nu mai au când o poezie Sã o mai ţinã în vedere? Cãci omului ce-i trebuieşte Un zgândãrit de vis şi jale Când se-odihneşte omeneşte Privind la ştiri materiale. Adevãrat - folos nu este Din stihuri palide şi mute Şi care-i tâlcul din poveste Când pozele icnesc cu sute. Fie şi-aşa... Venirea zvoanei De ritmuri moi şi blânde rime O-aud ca trâmbiţarea goarnei De-un înger plânsã din sublime. Cã mã deschid întreg spre carte Cu versurile necitite Lãsându-le ca sã mã poarte Prin neştiute infinite. Poate şi par ţicnit în lume Cântarul cã nu ţin în mânã Şi nu-mi scriu la-nceput un nume Versul în urmã sã-mi rãmânã. Nu zãngãnesc cu importanţa Adunãturilor de stâne Când poezia şi speranţa Mãtãhãiesc coadã de câine. Ea nu în cuget mi s-adunã, Ci-n coşul pieptului întreagã Sã fim o viaţã împreunã Cât n-ar fugi zarea de largã. Şi când prea singur mã voi prinde De alte suflete departe Sã vãd cum vin sã mã colinde Cântãrile neaşteptate.

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]