Mã sprijin numai de cuvinte
plãsmuite din ochi de copil
ce nu au grai, nici vise nu au,
însã le adun în al tãcerii destin.
Mã legãn în stropul de brumã
ce se lasã peste trupul meu adus
la mal de valul timpului ce aleargã
împotriva zilei, orei, clipei ce s-a scurs.
Mã împart între ieri si azi,
între soare şi vânt,
de mine mã desprind
în crâmpeie de gânduri
ce stau aşezate pe pleoapa inmii mele
şi-apoi, în grabã le zãresc fugind.
Mã sprijin numai de cuvinte
amalgam de idei în adult,
printre ziduri de vise încet mã strecor
ochi de copil ce şi- acum mã pãtrund.
