m-ai rãnit cu secole în urmã
sau poate ieri
rãmânând neliniştea
ca parte a mea de moştenire
în lumea spaimei
dãinuie parfumul
şi rana din ţipãtul inimii rece
putrezind fraget e totul
privirea de sânge e verde
de nu mai pot vedea
minunile cum cresc
pornesc pe urma paşilor sfioşi
beau izvor adânc şi clar
pe unde
vântul cutreierã...şi eu
