povestea pierdutã în tãcere
nu ştie ce-şi doreşte
cerând de-a binelea sã moarã
şi moare tot...dorind
sã isprãveascã arta
cu paşii tipãriţi sub tei în floare
ce cresc pe promenadã
al cãror iz se-mbinã
cu mirosul de poamã
uscate flori de mãr
în pãr cãrunt sau blond
trezeşte suflete-adormite
când
inima dicteazã mersul
respirã soarta
cu clipa cea din urmã amânatã
croindu-i drumul
vãduvei ce plânge
