Sãrmanã inimã rãnitã,
Tot umbli roatã; scotoceşti;
Desfaci; te miri; apoi citeşti...
Şi n-aduni lacrima ivitã
În colţul pleoapei, lângã tâmplã.
Iar ghemul ce se pune-n gât,
Socoţi cã e un nod; şi-atât.
Nici nu întrebi de ce se-ntâmplã...
Tot rãtãceşti printre scrisori
Salvate din vâltoarea vremii,
Acoperite-n frigul iernii
Şi le pãstrezi; ca pe comori.
Eşti ca o pasãre cu aripa
Lovitã-n focul tras pe-ascuns.
Tot cauţi împrejur rãspuns,
Cum cauţi în sertare, clipa!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Asta iti este soarta. Ceea ce semeni, culegi. Daca erai putin inteligenta, nu imbatraneai atat de mizerabil. Puteai imbatrani frumos. Trebuia doar sa poti fi om.