Cãderea lumii în pãcat
Nu lui Adam s-a datorat
Nici Evei. Şarpele-i nevinovat
.
Nedreaptã izgonire din Rai...
Tu, Doamne, Adam dacã erai
La fel porunca o-ncãlcai.
Cu-aceeaşi Evã lînga tine
Instinctul-care legile divine
Nu le-ascultã-de la sine
În aventurã te-ar fi-mpins.
Şi-atunci, de poftele trupeşti învins
Nu mai lãsai sã fie scris
În Biblie, povestea Primului pãcat,
Cînd Tu din gelozie ai judecat
Şi-n veci la Moarte-ai condamnat
Fiinţa dupã chipul tãu creatã
Chiar de tine. Sigur, niciodatã,
N-am sã-nţeleg aceastã judecatã,
Pedeapsa: moatea. Faptul cã o laşi
În veci sã cadã pe urmaşi
Nevinovaţi, îmi spune cã eşti laş.
