Un mãgar trãgînd din greu
La trãsura cu-mparatul
Se ruga Lui Dumnezeu
Sã îl ierte de pãcatul
Ce-l fãcu ca blestemat
În ãst jug sã osteneascã.
Iar cînd fu eliberat,
Dupã pofta-i mãgãreascã,
Şi-o cotigã-acum avea
Cu trei babe,saci vre-o doi,
La mãgar nu-i convenea
Şi se-toarse înapoi.
Îl rugã pe Dumnezeu
Iarãşi sã îl pedepseascã,
Sã tragã în veci din greu
La trasura-mpãrãteascã.
Vãzîndu-l nemulţumit,
Dumnezeu îi dã crezare.
Ruga i-a îndeplinit,
Cã mãgarul minte n-are.
Stilul mãgãresc
E la modã iar,
Cîţi nu "ostenesc"
Ca acest mãgar.
