|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
Cade toamna pe pãmînt
Frunze cad pe umeri goi,
Unde eşti şi unde sînt?
Cã nu sîntem amîndoi...
Printre frunzele ce picã
Vãd poeţi la braţ cu muze,
Şi-uite toamna cum ridicã
Între noi un zid de frunze.
Dacã nu ne vom da mîna
Veşnicindu-ne aproape,
Toamna,pentru totdeauna,
Vrea în frunze sã ne-ngroape.
|
| Nr |
Comentarii |
Comentatori | | 1. |
Bravo, Cornelius! Eşti în aceeaşi toamnã cu mine! Dar hai sã facem din ea primãvarã, crezi cã se poate?
|
pera | | 2. |
Şi cu buzele-i de gheaţã
Va sufla iarna curând,
Ridicând perdea de gheaţã
Peste suflet, peste gând.
Frumoasã poezia d-voastrã.
Mi-a plãcut. |
Aton_Ra |
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|