Autor:	Calotescu Tudor-Gheorghe ( cotangenta ) - [ POEZIE ]
Titlu:	aşa foşneşte infinitul între douã naşteri

cum învaţã umbra sã-şi urmeze trupul prin luminã spre veşnicul întuneric surdo-mutã oarbã supusã tãcerea nu se învaţã între cuvinte e doar o pauzã nici munţii nu tac e doar o iluzie atingerea dintre cer şi inimã cântec de leagãn pentru o lunã obositã tac învãţ sã fiu umbrã scobesc prin linişte caiace spre nicãieri plutire de frunzã sub care odihneşte lumina deasupra un pas şoptit de cãprioarã cãutând puiul constanta disperare prin care zboarã fulgii prãbuşindu-se alb acoperiş peste cenuşiul clipei nicio eternitate nu e de-ajuns

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	citeam cuminte, cu atentie si seriozitate poemul tau,ma leganam in metafore urmaream arhitectura ... nu stiu cum am ajuns la imaginea unei disperari din care sar fulgii :) asa ca-ti multumesc pentru poem dar impart cu tine si zambetul involuntar :)	zenobia
2.	intre doua nasteri infinitul pare sa aiba...finit	Elma

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]