Calotescu Tudor-Gheorghe
( cotangenta ) - [ DIVERSE ]
Titlu:
Înainte de orice realizare e nevoie de un vis
Când eram copil nu stiam sã merg. Alergam pur şi simplu. Sãream. Fiecare pas era o încercare de zbor. Uram gravitaţia. Iubeam apa pentru cã acolo corpul pãrea uşor. Plutirea , limpezimea, dansul peştilor, mirosul algelor, clipocitul acela învãluitor, toate acestea mã fãceau un iubitor de apã. Ascultam şoaptele scoicilor despre mare. Priveam cu speranţã fiecare apã curgãtoare, fiecare cãrare care duce visul meu acolo. Am pus în zece sticle tot atâtea mesaje adresate mãrii. Am sperat întotdeauna cã le-a citit; cã mãcar un mesaj a ajuns la Poseidon. Nu am încetat sã cred în zei. Am copilãrit cu â€Legendele Olimpului†şi prima mea viziune despre genezã acolo s-a nãscut. Pentru mine intriga din Olimp, umanul zeilor, puterea de a face şi a desface destine, frumuseţea Afroditei, cântecul lui Apollo, suflarea lui Eol, nimfele, sunt prima mea lecţie despre viziunea poeticã a istoriei civilizaţiei. Sunt convins cã şi Iliada şi Cântecul nibelungilor şi multe alte poveşti legendare au ajuns pânã la noi datoritã acestor nebuni de homeri.
Primul meu gând de nemurire mi-a fost cântat de Eminescu iar prima mea iubire am trãit-o la nivelul versului, platonic, ireal dar atât de înalt. Am citit într-o bunã zi şi Biblia. Acolo tot poeţii zugrãvesc lumea în pilde şi dulce grai. Rugãciunile şi psalmii, blestemele şi anatemele, dorinţele şi visele sunt din vina poeţilor. Fiecare religie are poezia sa. Fiecare filozofie este la început o luptã cu sinele liric. Toate minunile sunt minuni pentru cã existã acest fel de a trãi irelevant al poeţilor în ţara aceasta perfectã. Utopiile sunt modele ideatice ale unor spirite lirice profund. Şi raiul şi iadul sunt viziuni poetice ale unor posibile realitãţi existenţiale. Nu vreau sã apãr tagma poeţilor dar nici sã o tulbur cu prea multã ignoranţã. Un lucru este cert. Înainte de orice realizare este nevoie de un vis.
Aşa cã am întrebat marea despre scrisorile mele. Fiecare silabã mi-a fost repetatã într-o noapte specialã la lumina lunii. Am zburat prin fiecare clipã şi noaptea mi-a pãrut o nobilã încãpere pentru întâlnirea noastrã. Poseidon mi-a zâmbit înţelegãtor şi pentru o clipã creştetul meu a primit mângâierea cu acea bucurie specificã copilãriei.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
timpul ne va citi mereu scrisori uitate...like,amice!
Şi marea ne lasã la picioare, mereu, scrisorile celorlalţi. E felul ei de-a ne spune cã nu suntem singuri, cã scrisorile noastre au ajuns, la rândul lor, la destinaţie.
Frumos!
Şi astãzi, Poseidon sã-ţi primeascã dorinţele; sã le înveţe iuţeala vietãţilor sale; sã le strãluceascã precum valurile sale; împlinite, sã ţi le aducã ploaie finã pe creştetul tãu înnobilat de gândurile bune.
