mi-aleargã prin vene
sireapã în spume
cu coama în dubla-i spiralã
la poarta din piept
goneşte-ntr-o clipã
necheazã şi scurmã-n abrac
rãstimp cât ai zice tic-tac
se-adapã din ploaia de ieri
şi paşte pe creste
prin iarba de mâine
e veşnic aceeaşi
şi-i alta mereu
sireapa în spume din sufletul meu.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Anador, dl. Pera, ma bucur ca ati rezonat cu "sireapa in spume"
Un lirism plãcut, un tact aproape perfect, un poem profund imagistic, cuceritor. Mi-au plãcut în mod deosebit ultimele 6 versuri, aproape un poem de sine stãtãtor.
Dragul meu, sufletul tau ce contopeste ziua de azi cu cea de maine, sau poate alunga timpul definitiv pastrand doar galopul din inima, cred ca adevarata memorie e cea spusa de inima, nimic mai mult sau mai adevarat.
