duce-m-aş şi m-aş tot duce
inimã fãrã rãscruce
într-o piatrã de granit
sã mã pierd în asfinţit
pe o apã curgãtoare
cum se pierde roua-n soare
duce-m-aş fãrã de ştire,
fãrã dor, fãrã iubire,
doar cu cerul peste gene
şi la piept cu sânzâiene
sã mã prindã-n a lor horã
drãgaica sã-mi fie sorã
când mã vei cãta iubire
sã ştii cã m-am dus cu zile
şi-am lãsat dorul in tindã
sã-ţi vezi ochii în oglindã
şi sã-i simţi cum te usucã
pânã-ţi vine dor de ducã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
minunate versuri, ca niste nestemate populare, tocmai bune pentru un cantec de vioara
