am sã lipsesc puţin
din viaţa mea,
ţine-mi tu locul
arãtare veştedã cu ochii-namoraţi,
când voi reveni
am sã-ţi povestesc
unde începe şi unde se terminã
roata asta nebunã
între-ale cãrei spiţe ai rãsãrit,
o sã-ţi arãt lumea de pe marginea prãpastiei â€"
lumea aceea în care te scalzi naiado,
poate atunci ai sã-nţelegi câti zei au pierit
sub tãlpile tale, iubire.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
imi place ideea de a lipsi putin din viata ta, si eu as vrea sa fac asta uneori.cu drag.
Da, dupã lectura unui astfel de poem se meritã sã tragi adânc aer în piept şi sã nu-l mai dai afarã... o vreme! Sincere felicitãri si, multe respirari cu multa ... inspiratie!