când se deschide cerul
m-ascund în spatele nopţii
scriu fricii mesaj
degetele-mi tremurã
aşteptând ielele
nu-nţeleg
în care strat al pãmântului
încolţeşte magia
luna-mi aşazã sentimentele
în ordine
vãzându-le rãscolite
mã-ndeamnã sã dorm
spunându-le îngerilor
sã nu mai alerge
rãsuceşte vise-ntre douã raze
legãnându-mi dorinţele
adormite în scorbura
dimineţii
