Autor:	Marcoci Dorian ( Marcoci Dorian ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Undeva în toamna Deltei

Plãmad-a vieţii,tainic,din pãmânt de ape Mereu departe şi mereu aproape... Case din lut şi stuf ce-au pribegit în vreme Cu hornuri nãzãrind fâşii de fum Iar altele naturii care cerne N-au rezistat,surpându-i-se-n drum. În primitivã încropire,câte-un saivan creştea mãrunt Vecin şi respectând tãcerea acelora ce nu mai sunt Şi printre toate plopii stranii foşnesc singurãtãţi uscate Albind sub razele de toamnã în sentimente-amestecate Deschis e cerul spre albastru,nici Dunãrea nu-i stã în cale, De peste tot şi-n tot respirã mãrturisiri de împãcare... Un colţ pãstrat de veşnicie,în suflet celor ce-o sã vinã, Din taine-ascunse în pustie învrednicite sã rãmânã.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Draga Elma cand voi prinde pestisorul de aur il voi ruga sa iti indeplineasca mai mult de trei dorinte.Ma bucura consecventa vizitelor si comentariilor tale.Multumesc!	Marcoci Dorian
2.	cât dor poate sã înghitã un loc de lume uitat la Mila 23 se întreabã un peştişor din Dunãre cât în gheare sã cuprind dragostea adevãratã îi rãspunde pasãrea de pradã frumos, Dorian!	Elma
3.	Este un crampei de la Mila 23.	Marcoci Dorian
4.	frumos şi trist tablou	constantin zăbran

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]