o statuie de lut
dezvelitã pe marmura timpului
clipele care trec
într-o aurã a speranţei
înconjurând inimile aceluiaşi destin
pãmântul şi frunzele
îmbrãţişând cãderea
cerul prelungindu-se-n privire
pânã la stelele
de la capãtul veşniciei
visul de pe marginea dorinţei
şi din ce în ce mai puţinul
ce curge în jumãtatea cealaltã
a nãdejdii
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Constat cu bucurie cã cine poartã condeiul e POET. Felicitãri
