Voi aşeza în poveste vântul
când
cerbi cu dimineţi în coarne
vor împinge vara
spre cerul ce plânge
cu rouã
peste cetina de brad
Miros de frumuseţe
peste fânaţul cuminte,
din fund de zare,va cãdea
Iar noi cu sãbii de iubire
în mâini
vom pândi la trecãtoare
exodul cuvintelor
spre vama hrisoavelor
Şi apoi
pãziţi
de steaua împãcãrii
vom dãnţui,în poiana
cu cãpiţe de aramã,
peste aripi de fluturi
morţi in guri de floare
