Comfuzã lume
valuri de şoapte
ne lovesc in faţã
iar cerul obtuz
nu ne mai mângâie
ci ne acoperã cu vãluri întunecate
Palide lumãnãri
stelele
ne privesc de departe
Peste
capetele noastre
se vãluresc norii cenuşii,
se rãspândesc în patru vânturi
lozinci uitate
frânturi de versuri
desuete proverbe
zicãtori
exclamaţii
şi
...................
Nimeni nu-I aproape de nimeni
doar nepãsare
şi porţi trântite
Singurãtatea frunzei moarte
de gerul iernii
se cuibãreşte in sufet
Confuzã lume
Doar vauri de şoapte
în rest puncte-puncte
