Nu vezi ce este viata,
nu vezi...
Iubeşte-mi toatã durerea
şi tot nisipul aruncat peste aripa mea,
Iubeşte-mã chiar şi atunci
când vreau sã îngrop îngeri în cimitir,
aratã-mi ieşirea fãrã sã-mi scurtezi originile,
Lasã-mã sã fiu femeia murdãritã de culori
pe care o poţi accepta
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Lenuţa, dragã, respiri frumos cuvintele (nu ştiu sigur dacã în versuri, deşi le zici poezie la toate), dar gramatica te sugrumã (şi pe mine la fel). Pe aici - dacã nu ştiai - se vorbeşte limba românã, ba chiar una literarã. Revino cu corecţiile de rigoare şi poate te voi citi cu plãcere!
