m-am cam împrietenit cu Dumnezeu
în ultima vreme
mai întâi am dat la pace
dupã care
el a dat buzna peste mine într-o
noapte vãdit îngrijorat
sã-mi explice
cã raiul e din ce în ce mai gol
cei de acolo s-au cam dus
îmbãtrânind peste poate
şi grãdina a rãmas goalã
pãcat de copacii aceia care mai rodesc an de an
şi fac fructe de te miri ce frumoase care acum se scuturã
pe jos
de unde
nu se înfruptã nimeni cu ele
şi cãuta Dumnezeul acesta
care m-a asigurat cã-i şi al meu
oameni pe care sã-i convingã sã
accepte toate eforturile ca sã
ajungã în eden
sã-l mai populeze careva
cã altfel se ruineazã
şandramaua
ca orice casã nelocuitã
am stat mult la taclale atunci
am şi cãutat împreunã soluţii
ba chiar am invitat la mine doi sau mai mulţi vecini
sã-i îmbiem la nemurire
eu încã nu mã grãbeam
îi tot trãgeam cã mai stau nişte zeci de ani pe pãmânt
iar Dumnezeu nici n-a cârtit când i-am spus
dar culmea
nici megieşii mei nu s-au lãsat mai prejos
cã l-au fãcut pe Dumnezeu sã se întoarcã cu spatele
şi sã se facã nevãzut în vãzduh
ca o legãnare fãrã de vânt
şi necãjit tare
cã nimeni nu-l urmeazã
