şi mã tot sufoc
cu dorinţa aceasta
cât o catedralã a mântuirii
în cãutarea unei alte catedrale
a unei şi mai imense mântuiri
apoi râd zglobiu
ca atunci când mã rostogoleam
prin fân proaspãt cosit
dupã ce am împãrţit florile de tei
cu responsabilitate
în constelaţii