trec dintr-un cer în altul adâncindu-mã
e infinit mai uşor sã vãd lumea prin degete
atunci când gândului i-au crescut
mai lungi chiar decât pot cuprinde vreodatã
îmbrãţişez nemãrginirea
şi-mi cântã greierii dintr-un vârf de muşuroi
precum cheamã patriarhii lumina
şi
încetul cu încetul
ca şi cum mi s-au reaşezat atomii
mi-am reamintit cã nu ştiu nimic
şi sunt aşa de liber
cum un câmp de flori de in înaripat