LOCUITORII
Locuitorii României mele se împart în douã mari categorii: POPORUL ROMÂN (redus ca numãr) şi populaţia României (mulţi, dar proşti).
“Patria este norodul, iarã nu tagma jefuitorilor!†(Tudor Vladimirescu â€" Declaraţia de la Padeş)
Poporul român crede în Dumnezeu. Populaţia nu crede în Dumnezeu sau crede cã crede în Dumnezeu.
Poporul român Îl urmeazã pe Iisus Hristos Cel Adevãrat. Populaţia urmeazã hristoşi mincinoşi.
Poporul român o preacinsteşte pe Maica Domnului şi îi venereazã pe sfinţi, populaţia se preface numai.
Poporul român are multe lucruri sfinte: Biserica Ortodoxã cea adevãratã, Sfânta Liturghie, Sfânta Împãrtãşanie, Preoţia şi celelalte cinci Sfinte Taine, Biblia, Crucea, icoanele, moaştele sfinţilor, aghiasma, untdelemnul sfinţit, mirul, anafora, lumânãrile. Populaţia nu mai are nimic sfânt.
Poporul român respectã şi apreciazã cuceririle ştiinţei, dar numai atunci când ele sunt folosite într-un scop bun, constructiv. Populaţia nu crede decât în ştiinţã şi în Discovery. “Mã plimb în vârf de munţi. E noapte, dar cum ochii mi s-au obişnuit cu întunericul, vãd la depãrtãri mari, vag, ce-i drept, dar totuşi vãd. Aprind un muc de lumânare, deodatã vãd limpede la doi paşi, dar mai departe nimic. Mintea noastrã sãnãtoasã, cu presimţirile ei instinctive, obişnuitã cu întunericul realitãţii, vede â€" tulbure, ce-i drept â€" la depãrtãri şi-n adâncimi foarte mari. Ştiinţa îşi aprinde însã mucul de lumânare, dintr-odatã vedem totul la doi paşi, dar mai departe deloc…â€(Lucian Blaga).
Poporul român merge în pelerinaj la sfintele mãnãstiri, populaţia merge în excursie la mãnãstiri.
Poporul român îi cautã şi îi ascultã pe preoţii şi cãlugãrii vrednici (care îşi dau şi viaţa pentru oile din turma lor). Populaţia îi cautã şi îi urmeazã pe preoţii care sunt doar cuiere de haine bisericeşti (pravilişti, rãspopiţi, însetaţi de câştiguri materiale) şi pe vrãjitoare, ghicitori, bioenergeticieni, eretici, yoghini, horoscopişti etc.
Poporul român merge în fiecare dimineaţã de Duminicã la bisericã, la Sfânta Liturghie, timp în care populaţia se duce la piaţã, la supermarketuri, în week-enduri la schi, la mare sau la un grãtar prin pãduri, ori doarme, iar la bisericã merge numai la Paşti şi la Crãciun.
Poporul român posteşte în cele 4 posturi de peste an şi miercurile şi vinerile din afara lor, populaţia nu posteşte deloc sau posteşte câte o zi, douã, din când în când.
Poporul român se spovedeşte în fiecare din cele 4 posturi ale anului sau cel puţin odatã pe an, de regulã în Postul Paştilor. Populaţia nu se spovedeşte.
Poporul român are program de rugãciune în fiecare dimineţã şi searã, populaţia are numai programe de tembelizor, casculator, infernet.
Când se uitã la TV, poporul român alege numai emisiunile educative, care hrãnesc sufletul (interviuri cu preoţi, oameni de ştiinţã, artişti adevãraţi, emisiuni culturale şi artistice autentice, documentare despre naturã etc.). Populaţia urmãreşte ştirile (îmbâcsite cu violenţã şi sex), emisiunile de tip “senzaţionalâ€, talk-show-urile ce conţin numai bârfe, interviuri cu troglodiţi ce se autointituleazã “politicieniâ€, “psihologiâ€, “sexologiâ€, “afaceriştiâ€, “bioenergeticieniâ€, “horoscopiştiâ€, “nutriţioniştiâ€, “oameni de carierãâ€, “VIP-uri†etc.
Poporul român citeşte des Sfânta Scripturã, cãrţi duhovniceşti şi alte publicaţii ziditoare de suflet. Populaţia citeşte numai ziarele de scandal, revistele mondene, cãrţile la modã (cum ar fi Codul lui Da Vinci, Evanghelia lui Iuda, Herry Potter şi alte spurcãciuni demonice blasfemiatoare).
Poporul român îşi cinsteşte sfinţii (Cuvioasa Paraschiva de la Iaşi, Cuviosul Dimitrie cel Nou - Ocrotitorul Bucureştilor, Sfântul Ştefan cel Mare, Sfinţii Martiri Brâncoveni, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, sfinţii martiri din închisorile comuniste etc.) şi eroii (de la Decebal, Vlad Å¢epeş, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Ecaterina Teodoroiu etc. pânã la eroii cazuţi în Revoluţia din 1989). Populaţia îi adorã pe fotbalişti, manelişti, prezentatoarele TV.
Poporul român ascultã pricesne bisericeşti şi muzicã popularã autenticã - care este româneascã, duioasã, armonioasã, cãruia tot românul îi înţelege versurile şi care abordeazã principalele evenimente ale vieţii românului: Botezul, plecarea în armatã, Nunta, moartea, precum şi sentimentele sale nobile: iubirea de mamã, de tatã, de fraţi şi de surori, de logodnicã, de soţie şi soţ, de bunici, de copii şi nepoţi, dorul de ţarã şi de satul natal, dorul dupã cei dragi â€" plecaţi departe sau pe lumea cealaltã, bucuriile şi necazurile, calitãţile şi defectele, visele şi neîmplinirile… De asemenea, poporul român mai ascultã muzicã folk şi muzicã clasicã de înaltã ţinutã. Populaţia ascultã zgomotele denumite muzicã pop, rock, rock-and-roll, heavy-metal, hause, techno, rap, beat, funky, jazz, blues, psihedelicã etc., care nu au nimic comun cu spiritul poporului român şi ale cãror versuri â€" pe care majoritatea nu le înţelege â€" fac apologia sexului, a violenţei, a urii rasiale, a câştigului fãrã muncã şi chiar â€"direct - apologia diavolului. De asemenea, populaţia ascultã manele â€" care îndeamnã la aceleaşi nonvalori, însã în limba românã.
Apropo de limba românã, poporul român, dacã e român, vorbeşte o limbã românã curatã, fãrã îmbâcseli şi foloseşte din limbile strãine numai cuvintele care n-au corespondent autohton. Populaţia vorbeşte agramat şi foloseşte frecvent termeni de împrumut cum ar fi: “trendâ€, â€coolâ€, â€shoppingâ€, â€make-upâ€, “hair-stilistâ€, “O.K.â€, “week-endâ€, “supermarketâ€, “mallâ€, “best-sellerâ€, “talk-showâ€, “show-bizzâ€, “fast-foodâ€, “second-handâ€, “baby-sitterâ€, “airbagâ€, “hitâ€, “pubâ€, “livingâ€. Al. Odobescu spunea cã un popor care foloseşte multe cuvinte strãine e un popor pe cale de pieire.
Poporul român dã copiilor nume de sfinţi, nume româneşti. Populaţia dã copiilor nume strãine.
Poporul român face numai umor. Pãrintele Stãniloae: “Cel mai bun discurs pentru poporul român este umorulâ€; G. Bacovia: “România e o ţarã tristã cu oameni veseliâ€. Populaţia nu face umor, ci bãşcãlie şi deriziune.
Poporul român nu are idoli, ci pãrinţi, maeştri şi modele, precum preoţii şi monahii sporiţi duhovniceşte (pe unii i-am amintit mai sus), oamenii de ştiinţã şi de culturã adevãratã, ca Gheorghe Zamfir, Dorel Vişan, Tudor Gheorghe, Andrei Pleşu, Dan Puric, Dinu C. Giurãscu, Grigore Leşe. Populaţia nu are pãrinţi, maeştri şi modele, ci idoli precum Beyonce, Michael Jackson, Madonna, Maradona, Brad Pitt, Angelina Jolie, Messi, Cristiano Ronaldo, Claudia Schiffer, care nu se remarcã decât prin calitãţi fizice, bãunãturi şi mişcãri lascive.
Poporul român vizioneazã doar filme cu caracter moralizator, cum ar fi filmele istorice, filmele educative pentru copii, ecranizãrile unor cãrţi celebre bune, filmele biografice ale unor mari personalitãţi, comediile social-ironice. Populaţia vizioneazã în mare parte numai filme comerciale strãine (în principal americane), cu violenţã şi sex.
Poporul român viseazã frumos, iubeşte poezia, începând cu Eminescu (Doar românul s-a nãscut poet, nu?) şi citeşte numai literaturã valoroasã. Populaţia n-are timp de vise, de poezii şi de chestii de genul ãsta.
Poporul român se pregãteşte de Crãciun postind tot postul, cântând colinde, mergând mai des la bisericã, rugându-se mai mult, abţinându-se mai atent de la pãcate, spovedindu-se şi împãrtãşindu-se, fãcând milostenii. Populaţia se pregãteşte de Crãciun mergând în week-end-uri la ski, colindând supermarketurile şi hipermarketurile, cumpãrându-şi cei mai scumpi brazi, ornându-şi locuinţele cu cele mai strãlucitoare ornamente şi beculeţe, ascultând cântece de iarnã americãneşti de genul “Gingle bellâ€, înconjuraţi de crãciunei şi crãciuniţe, umplându-şi frigiderele, mesele şi stomacurile, chefuind în destrãbãlare.
Poporul român se pregãteşte de Sfintele Paşti postind tot postul, cântând pricesne, mergând mai des la bisericã, rugându-se mai mult, abţinându-se mai atent de la pãcate, spovedindu-se şi împãrtãşindu-se, fãcând milostenii. Populaţia se pregãteşte de Sfintele Paşti mergând în week-end-uri la iarbã verde, cu mititei şi grãtare, colindând supermarketurile şi hipermarketurile, cumpãrându-şi cele mai frumoase ouã şi cei mai drãgãlaşi iepuraşi, umplându-şi frigiderele, mesele şi stomacurile, chefuind în destrãbãlare.
Poporul român arde de dorul Raiului pierdut temporar, care nu se aflã pe pãmânt, ci în Ceruri. Populaţia României este fascinatã de civilizaţia occidentalã şi de visul american. Dar “cultura, în gloriosul şi nobilul sens al tradiţiei europene, e cu neputinţã sã se dezvolte într-o lume fãrã tradiţii spirituale, unde zgârie-norul ţine locul catedralei gothice sau al domului italic, unde cinematograful ţine locul teatrului şi al picturii, unde jazzul ţine locul muzicii, unde catastiful ţine locul filosofiei, unde viteza ţine locul contemplaţiei şi al poeziei şi unde sectele istorice ţin locul creştinismului, iar gangsterismul locul morale publiceâ€(Nichifor Crainic).
Poporul român respirã (a se citi “trãieşte tainicâ€) Duhul Sfânt, respiraţii care au nãscut versuri populare cum ar fi: “De eşti om şi-ai suflet mare/ Te calcã lumea-n picioare,/ De eşti om şi-ai suflet bun/ Te crede lumea nebunâ€; “Astãzi joc pã sub hidede/ Mâine-oi fi sub iarbã verde,/ Astãzi nu mã dau pã nime’/ Mãine-or creşte spini pã mine!â€; “Suflet lângã suflet, multe dobândeşti/ Dacã ai credinţã şi dacã iubeşti!â€. În acelaşi timp, populaţia României trãieşte (a se citi “respirã fiziologicâ€) la nivel vegetativ, “trãiri†care au generat lãtrãturi manelistice ce nu meritã reproduse.
Poporul român ştie cã este un popor ales de Dumnezeu, populaţia nu ştie cã nu face parte din poporul român.
Eu, unul, iubesc poporul român dar mã feresc, pe cât posibil, sã intru în contact cu populaţia. M-aş bucura însã ca populaţia sã se întoarcã la popor.
AŞADAR, ROMÂNIA MEA PERSONALÄ‚ ESTE O MARE MÄ‚NÄ‚STIRE ORTODOXÄ‚, ÎN MIJLOCUL CÄ‚REIA SE AFLÄ‚ BISERICA LUI HRISTOS, CEA PE CARE NICI PORÅ¢ILE IADULUI NU O VOR BIRUI!
|
