Sã tragi cu arma Doamnã
Precum un ...militariu
Chiar tocmai în acela
Ce ieri îl lãudai???
Şi sã te-apleci umilã
În faţa celui care
Blesteme şi ocare
Cu ciudã â€"i dedicai???
Povestea e...realã. Vorbim deci de trãdare.
Ea, dascãl cu â€onoareâ€, el un fost primãrel...
Şi personajul bubã, sub`lotenent rezervã
Tus trei din mica urbe, concitadinii mei.
Pânã mai ieri, ea, Doamna, prietenã în â€pozãâ€
Vorbea cu primãrelul, lovitã de respect:
â€Vai domn` primar cu stimã! Onorul meu l-aveţiâ€.
Se apleca de şale, trãgând fum din ţigare
Servind fistic în boluri, şi vin rose-n pocale.
Şi ce discuţii domnle!!!! Ce intrigi! Ce probleme!
Erau aprins tranşate la Doamna la birou,
El, primãrelul sincer, naiv nevoie mare
Credea în vorba Doamnei. Şi în onoarea ei.
Ea însã, pişichera, jucase cãrţi â€la dubluâ€.
â€Ce fin e primãrelul. Ce domn. Ce înţelept!â€.
În altã conjuncturã. Politicã desigur...
Îl vinde precum Iuda pe...â€preferatul†ei.
Vorbeşte de... mai noul ca fiind ...onorabil,
Teribil de galant, un gentleman! Parol.
Ascult mut de uimire. O fi bolnavã Doamna!
Sau poate e un pic mai â€grea†punguţa ei.
Ah! Mã scârbii teribil,
De-aşa â€"naltã trãdare....
Parol, jur, nu-nţeleg
Cum poţi sã vinzi un om
Ca vita la tarabã...
Ca smocul de verdeaţã...
Pe care dai în grabã
2 lei?!
Atât costã onoarea?
Şi chiar amiciţia?
2 lei e preţul cinstei???
Mai ieftin decât Iuda?!
Sau poate vinovatã
De preţul mic e ...criza,
Ori poate Conştiinţa,
Pe care posesoarea,
Aceeaşi Doamnã dascãl
A scos-o la vânzare
Desigur....pe 2 lei!
