timpul umblã cu umerii goi
strecurând pe sub streşini şoapte de femeie
rãdãcini de nori îşi ascut mirosul
de abur din noua poveste
un nebun indecent trece pe drum
nedumerit privindu-şi degetele
sufletul meu cautã gâlceavã
în vârful peniţei adormite pe coada ultimei litere
dar mai bine o dau într-un plânset
castaniu