Amiazã. Tãceri de fluturi.
Euritmic, lumina loveşte în storurile lãsate.
Lunecând de pe trepiedul trecutului,
Devine dureroasã ca o arsurã.
Priveşte!
Se strecoarã pe volutele gândurilor,
Prin pâlnia incertitudinilor mustinde,
Netulburatã nici de legiunea îngerilor întârziaţi,
Nici de hohotul cuvintelor nerostite
Şi poartã-n zbor de albatroşi
Iubirea-amforã plãpândã.
Priveşte-o!
Vãluritã, iarba cerului i se-agaţã rebelã în plete,
Împresurând spaţiul
Cu proaspãtã aromã de bujori.
Ai cunoscut-o cândva, sfioasã,
Furişându-se-n cãuşul sufletului tãu.
Azi, ea te lumineazã,
Tot ea produce curcubeie,
Mãsoarã timpul
Ce-şi împlântã rãdãcini puternice-n jur
Şi-ascultã cum cresc febril
Urmele paşilor în doi.
Dã-mi mâna!
Priveşte-te!
