Coruptie la export
Lumea este tot mai interesatã de
înavutire, din acest motiv un jurnalist ia
un interviu unui om de afaceri de succes.
- Domnule om de afaceri, felicitãri, bravo !
îl laudã jurnalistul.
- Da, multumesc !
- Vãd cã aveti un birou foarte luxos.
- Bine-nteles, la ce bani am pe mine, era si
normal.
- Normal ! Cum ati reusit, ce ati fãcut ? se
intereseazã jurnalistul.
- Am fãcut o firmã.
- Da, multi si-au fãcut firme, dar nu toti
au avut succesul dumneavoastrã rãsunãtor.
- Asa este !
- Ce fel de firmã ati fãcut ?
- Am fãcut o firmã de export.
- Bravo ! Ce profil ?
- Si din fatã si din profil, da !
- Nu, adicã ce obiect de activitate aveti ?
- Obiecte n-avem, noi ...
- Vã întreb, îl întrerupe jurnalistul, ce
exportati ?
- A, exportãm coruptie.
- Ce ... exportati ?
- Coruptie !
- Cum adicã ?!
- Ne-am gândit.
- Asa ?!
- Ce avem noi.
- E, ce avem noi ?
- Ce are tara noastrã din belsug, asa ca sã
mai dãm si la altii.
- Asa, si ?!
- Avem inudatii.
- Asa e, în fiecare an.
- Da, da’ n-am gãsit cereri la export.
- Cum asa ?
- Da, n-a vrut nimeni nici mãcar o inundatie.
- Nici mãcar una micã ?
- Nu, nimic !
- Ce oameni, sã nu iei tu mãcar o inundatie
micã.
- Nu merg deloc inundatiile la export, auzi.
- Si ce ati fãcut ?
- Am cãutat altceva, ce am putea vinde la
export.
- Si ce ati gãsit ?
- Dom’le, mizerie !
- Da, mizerie e peste tot.
- Da, dar cerere la export, nu !
- Si atunci ?
- Am cãutat în continuare si am gãsit ...
- Ce ?
- Nesimtire !
- Asa-i !
- Dom’le, e asa o nesimtirre, as putea
spune, chiar, cã e o nesimtire în stare purã.
- Si starea purã a nesimtirii a fãcut-o
atractivã la export ?
- Nu, slab de tot.
- Dar ati cãutat în continuare noi
oportunitãti de afaceri.
- Asa-i, e, ne-am tot uitat, ce avem noi, la
noi în tarã.
- Si, ce avem ?
- Pãi, unde ne uitam, peste tot vedeam ...
coruptie.
- Da, la noi coruptia e în floare.
- Si ce floare, chiar si iarna pe ger, tot
în floare e.
- Asa, si ?
- Am fãcut o firmã de export si acum
exportãm coruptie.
- Si coruptia merge la export ?
- Stii cum, ca pâinea caldã !
- Bravo ! Spirit întreprinzãtor.
- Da, sloganul publicitar al firmei noastre
este : ,, Corupti din toate tãrile
uniti-vã ! ’’
- Ã, ãsta nu era cu proletari, ceva ?
- Da, era cu proletari dar l-am adaptat la
timpurile noastre.
- A, sã înteleg cã s-au schimbat comunistii,
au fost înlocuiti de corupti.
- De-aia ne merge asa de bine, acest fapt
este parte integrantã a marilor realizãri
ale timpurilor moderne pe care le trãim.
- Si eu care mã miram.
- O, casã de piatrã !
- Ce casã, care casã ?
- Pãi, vã însurati.
- Eu ?
- N-ati zis cã sunteti mire ?
- Am zis cã mã întrebam.
- A, mã scuzati !
- Dom’le, ce idee genialã sã vinzi coruptie,
chiar si la export.
- Da !
- Si cum merge treaba ?
- Cum sã meargã, cum ar putea sã meargã
treaba cu coruptia decât foarte bine, ca
unsã.
- Mai ales dacã ungi pe cine trebuie.
- Treaba cu coruptia merge ceva de speriat,
dacã ai urnit-o din loc n-o mai poti opri.
- Asa-i, merge treaba cu coruptia ca pe
roate.
- Tocmai de-aia, sã vezi ce vile mi-am tras,
sã vezi ce masini de lux.
- Bravo, sã le purtati sãnãtos.
- Multumesc !
- Si, coruptia, asta.
- E !
- Cum o ambalati ?
- De ce s-o ambalãm ?
- Pãi, ambalaju’ frumos, vinde produsu’.
- Ãhã, produsu’ nostru numai are nevoie de
ambalaj.
- Nu ?!
- Nu, nici de reclamã numai are nevoie.
- Nu ?!
- Nu, se vinde singur.
- Extraordinar !
- Da !
- Si-n ce o duceti, în cutii de carton ?
- Ce cutii de carton.
- În sticle ?
- Ce sticle.
- Cum duceti coruptia la export, în sacose ?
- Nu, dom’le, cum sã vã explic eu.
- Cumva !
- Da, noi facem un fel de consiliere.
- Cum adicã, consiliere ?
- Adicã, vindem servicii.
- Nu servicii de cafea ?
- Bine-nteles cã nu.
- Da ?!
- Servicii de consultantã în domeniul
coruptiei.
- Extraordinar !
- Da !
- Si cum se desfãsoarã activitatea firmei
dumneavoastrã în domeniul exportului de
servicii de consultantã în domeniul
coruptiei ?
- În primu’ rând, trebuie sã vedem ce este
coruptia.
- Asa, cã de simtit, o simtim, sã o si vedem.
- Ce simtiti ?
- Coruptia !
- Cum ?
- S-a debransat lumea ?
- Da, s-a debransat.
- E, n-are ce mânca lumea ?
- Da !
- E, vedeti cum se simte coruptia.
- Da, frig, foame, asta-i coruptia.
- Deci, dumneavostrã cum o vindeti la
export ?
- Sã luãm un exemplu, sã vedem dacã e sau nu
coruptie.
- Spuneti !
- Un pacient îi dã o cutie cu bomboane unei
doctorite stagiare, care avea un salariu de
nu-si lua nici pâine în fiecare zi.
- Pãi, asta-i coruptie ?
- Coruptie, si-ncã la nivel înalt.
- La nivel înalt ?!
- Da !
- O cutie cu bomboane ?!
- Da !
- Da’ de ce era asa înalt nivelul coruptiei
în cazul de fatã ?
- Pentru cã atunci când i-a dat cutia cu
bomboane.
- Asa ?!
- Erau la ultimul nivel al spitalului.
- A, la ultimul etaj ?!
- Deci, coruptie la nivel înalt.
- Cu cât era etajul mai înalt cu atât era si
nivelul coruptiei mai înalt.
- Vezi c-ai înteles !
- Si totusi, cum vindeti sau cum consiliati
coruptia la export, cine se intereseazã de
asa ceva, de coruptie ?
- A, avem cereri, abia facem fatã.
- Dar cine-i interesat de coruptie ?
- A, pãi, toti.
- Toti ?!
- Da, toti !
- Care, toti ?!
- Camora, Yakuza !
- A, mafiile !
- Mafiile, da, italianã, japonezã, rusã,
americanã, chinezã.
- Si ... ?
- Si nu numai atât.
- Nu ?!
- Politicieni, politisti, judecãtori,
procurori, avocati, notari, vamesi.
- Cum, dom’le, politicieni?
- Bine-nteles !
- Dar de ce îi intereseazã pe politicieni
chestiile astea cu coruptia ?
- Sã vã explic.
- Asa, spuneti !
- Ai niste fonduri, pe la UE sã zicem.
- Sã zicem.
- Mai ales dacã-s nerambursabile.
- Mai ales dacã-s nerambursabile ?!
- Pãi, da, nerambursabile, adicã, poti sã
faci ce vrei cu banii, nu-ti mai cere nimeni
socotealã.
- Afacere de succes !
- Mie-mi spui !
- Asa, si ?!
- Vrei si tu sã-ti tragi o vilã, niste
masini luxoase.
- Pãi, vrei, da’ ce faci ?
- Deci, ai bani, dar, nu-i poti folosi.
- De ce nu-i poti folosi ?
- Pentru cã nu-s ai tãi.
- A !
- Sunt fonduri UE, banii contribuabililor,
ai oamenilor care au plãtit taxe, impozite,
accize.
- A, asa !
- E, tu ai o grãmadã de bani pe mânã, cum
faci sã-ti ridici vile cu acei bani, ce faci.
- Ce faci ?
- Apelezi la firma noastrã de exportat
coruptie.
- Si ?
- Si gata vila !
- Si pe la ãia prin UE se poartã ?
- Mai rar dar se poartã.
- Uimitor !
- N-ai auzit de ãla care s-a dus cu avionu’
de la minister, avionu’ statului, la plajã
la Ibiza ?
- Cu avionu’ statului la plajã ?
- Da !
- O bicicletã nu putea sã ia ?
- Cum sã meargã ditamai ministru cu
bicicleta.
- Asa-i, nu se cade, pãi, imaginea de
ministru.
- E, unu’, tot la imagine mã refer, dintr-o
tarã de undeva din lume, a venit la noi cu o
problemã.
- Ce problemã ?
- Scria lumea sloganuri pe pereti :
,, Primu’ corupt al tãrii ’’, sti cã la
presedinte îi mai zice si primu’ strungar al
tãrii, primu’ zugrav al tãrii, primu’
vidanjor al tãrii.
- Primu’ betiv al tãrii, dupã caz.
- E, la el scria : ,, Primu’ corupt al
tãrii ’’, disperat, a venit la noi sã-l
ajutãm.
- Si ce ati fãcut, cum l-ati ajutat ?
- Dom’le, din gramaticã !
- Cum din gramaticã ?
- Da, i-am spus sã punã niste panouri pe
care sã scrie : ,, Primu’ cinstit al
tãrii ’’.
- Senzational !
- Imaginea e foarte importantã, nu conteazã
dacã furi, ci conteazã cât furi, ca sã-ti
faci o imagine beton, de om cinstit.
- Bravo, dom’le ! Si aveti multe astfel de
cazuri rezolvate ?
- Bine-nteles !
- Bravo !
- Acum de curând, un politician din lumea a
treia.
- Vã ocupati si de politicienii din lumea a
treia, deci.
- Mai ales de politicienii din lumea a treia.
- Da ?!
- Da, e o cerere de coruptie la ãia.
- Chiar asa ?!
- Da, dar stai linistit.
- De ce ?
- Pe noi încã nu ne-au întrecut.
- A, asa !
- Da, de fapt nici nu au sanse sã ne ajungã
din urmã la coruptie, dar sã ne întreacã.
- Deci, pot sta linistit, nu e nici o sansã
ca politicienii din lumea a treia sã-i
întreacã pe ai nostrii.
- Mai au multe de învãtat, tocmai i-am dat o
consultantã unuia în domeniul coruptiei, de
a rãmas si el mirat.
- Era din lumea a treia ?
- Bine-nteles !
- Ce i-ati spus sã facã ?
- Sã fure tot ce prinde, aveau vapoare, a
furat vapoarele.
- Foarte frumos !
- Mie-mi spui, a furat banii de la drumuri,
chiar si de la parcãri.
- Ai, dom’le, si banii încasati din parcãri ?
- Tot, n-a lãsat nimic sã-i scape, a cãrat
la saci cu bani la greu.
- E, muncã multã, epuizare, nu-i usor sã fi
nici corupt.
- Nu-i plânge de milã, cã la ce bani are s-a
descurcat.
- Asa, si ?!
- I-am spus sã afiseze niste afise cu
inscriptia : ,, Aici sunt banii
dumneavostrã ’’.
- Unde sã punã afisele ?
- În fata vilei de sute de mii de euro a lu’
fii-sa.
- De ce ?
- Ca sã stie lumea ce s-a fãcut cu banii pe
care îi lua cinstitu’ politician sub formã
de taxe, impozite, accize si asa mai departe.
- Ca sã creadã lumea cã-i cinstit.
- Da, l-am consiliat sã aparã la
televiziunea lor, acolo, sã spunã cã el
luptã împotriva coruptiei si a bãietilor
destepti.
- Pãi, sã spunã sau sã lupte împotriva ...
- Cum sã lupte, nu-ti dai seama ce spui,
pãi, dacã ar lupta împotriva coruptiei,
primu’ care ar trebui arestat, el ar fi.
- Deci, s-a descurcat, a furat la greu.
- Vile, combinate siderurgice, energie
electricã pe care o revindea prin firmele
cãpuse ale lu’ fra-su, pe cea pus mâna a
rezolvat.
- Dar lumea din tara respectivã ?
- Ce-i cu lumea ?
- Ce zicea ?
- A, pãi, nu ti-am spus cã a pus pancarde.
- Ba da, mi-ati spus !
- Asa, e, i-am indicat, l-am consiliat sã-si
însceneze chiar si un proces.
- Aoleo ! Un proces ?
- Da !
- Pãi, dacã cumva scãpau lucrurile de sub
control, ce fãcea, dictator nebun si corupt,
dar dacã se supunea unui proces putea s-o
încurce, mai ales la cât furase de când era
la putere.
- Nu, cã era obisnuit.
- Cum era obisnuit ?
- El furase puternic si înainte, fãcuse
parte din politia politicã a fostului
dictator, timp în care a fãcut banu’ grupa
mare si si-a întãrit pozitia în politicã.
- Si cu procesu’ ?
- A, i-am spus sã punã chiar el în functie
pe procuroru’ care-l ancheta.
- Adicã, procuroru’ care ancheta cazu’ era
numit în functie chiar de cel anchetat ?
- Sigur !
- Ce metode sunt astea ?
- Metode extrem de sigure de înavutire
rapidã, exportate de firma noastrã de
coruptie, sã spunã cã luptã chiar el
împotriva coruptiei, sã-si însceneze un
proces cu procuroru’ numit de cel anchetat,
adicã de el însusi.
- Stai, dom’le, pãi, ãia erau asa prosti în
tara aia, sã creadã asemenea minciuni
grosolane ?
- Pãi, da, de ce crezi cã sunt lumea a
treia !
|
