Mai toarce la sobã, blândã, pisica,
Bunica-mpleteşte pe vatr-un fular
Şi numai la geam nu se vede nimica -
Cad fulgii ca zgura de dupã pojar.
Stau cu obrajii lipiţi de fereastrã -
E-o veche poveste acest episod.
Ofteazã bunelul privind curtea noastrã,
Oftãm împreunã, mi-e sania-n pod.
Şi lemnul din sobã mai tare trosneşte,
Ninsoarea de-afarã sã-ntreacã-ncercând,
Şi ninge, şi ninge, şi nu se opreşte,
Şi totu-i zãpadã, din cer în pãmânt.
Spre searã bunica aduce la masã
Dulceţuri de prune, plãcinte cu mãr,
A ceai de mãceş, şi-a izvar mai miroase,
Şi-s Florile dalbe, şi-i Lerului ler...
Mai toarce la sobã, blândã, pisica
Şi ninge de parcã ne-acoper-acuş...
Ofteazã bunelul, ofteazã bunica,
Dar mie mi-e gândul la sãniuş.
,,Mai toarce la sobã, blândã, pisica
Şi ninge de parcã ne-acoper-acuş...
Ofteazã bunelul, ofteazã bunica,
Dar mie mi-e gândul la sãniuş.' Superb! O poezie care m-a intors in copilaria mea de la tara. Mi-a placut mult!