Te iubesc,frumosul meu cu ochi ca cerul,
Te iubesc,minunea mea de-argint curat
M-ai luat în braţe,m-ai privit,m-ai fermecat
Ceea ce simt e atât de pur şi de adevãrat.
Te iubesc minune sfântã,comoara mea nepreţuitã,
Şi timpul mi se opreşte-n loc,dacã te vad o clipa
Te iau în braţe şi mã pierd,doar în privirea ta,
Ce mi se-ntamplã cand te vad,eu nu-mi pot explica.
Te iubesc,suflet de luminã şi de soare,
Aduci în viaţa mea caldurã şi culoare,
Te vãd prea rar,dar te iubesc prea tare
Tu eşti şi-ai sã rãmâi iubirea mea cea mare.
Azi stau pe plaja rece şi marea mã tot cheamã,
Iar valurile cântã,de dorul tãu,de teamã.
Azi cad din cer scântei,dar cad şi flori de gheaţã
Vegheazã paşii mei,doar luna cea mareaţã.
Azi inima îmi arde,dar sufletul mi-e rece
Nu ştiu ce e cu mine,nu ştiu ce se petrece.
De-o parte este luna,de alta este soare
Şi parcã vine noaptea şi-o noua zi apare.
Ce straniu,luna se agaţã-n giuvaierul fermecat
Şi soarele e înghiţit,azi de smaraldul agitat,
Ce straniu,vântul-i când mã poartã pe aripile sale.
Şi parcã mi te-aduce-n gând sau mi te duce în uitare.
Iar paşii pe nisip ţi-aud încet venind
Oare eşti singur sau la braţ cu ea?!
Oare eu ţie sã îţi spun acum ce simt?!
Oara sã tac,sã îţi zâmbesc sau sã te mint?!
Oare eşti tu,sau umbra lunii auri
Ce-mi urmãreşte calea printre scoici?!
Mi-e teamã sã mã-ntorc şi sã nu fii…
Mi-e teamã c-ai sã pleci,chiar dacã vii.
Iar dacã eşti cu ea,te rog acum sã pleci
Sã nu-mi laşi iarã’ amintiri atât de reci
Iar dacã tu eşti singur,atunci stai!
O noapte de iubire,numai mie sã îmi dai.
Cand valurile mãrii,de trupul meu se sparg
Cand sufletul îmi arde,sã mã priveşti din larg.
Cand stelele de-oglindã se crapã-n cerul greu,
Doar ochii-ţi lumineazã,eşti felinarul meu.
Îmbracã-mã în spuma mãrii şi dã-mi sãruturi dulci
Te rog,în noaptea asta,la mine-n brate sã te culci
Îţi cer doar astã noapte,ca sã plutim prin vise,
Sãruturile tale,eu ştiu cã-i sunt promise.
Du-te iubirea mea,pe mine-n amintiri mã lasã ,
Şi nu privi în urma ta,te-aşpteapt-a ta aleasã.
Sã nu-ţi întorci privirea,cã sã mã vezi plângând
Te rog,ramâi iubire,cu-n zâmbet cald în gând.
Când pescãruşii veseli,deasupra ta uşor plutesc
Te-astept la marea noastrã,la tine mã gândesc
Când inima te doare şi sufletul te-apasã
Tu ai sa vi la mine,ea nu te-asteaptã acasã.
Când licurici de nea,s-aseazã pe ale tale gene,
Şi ochii tãi sunt mai frumoşi ca niciodatã
Un suflet te iubeşte,un suflet mai aşteaptã,
Sã îţi admire frumuseţea,chiar dacã e ultima datã.
Suflet drag,azi eu renunţ la tine,vei fi pe veci al ei
Tu sã râmai cu bine şi sã mã porţi în suflet dacã vrei.
N-am sã te uit vreodatã,orice s-ar intâmpla,
Vei fi pe veci iubirea,vei fi inima mea.
Ramâi cu ea iubire şi fericit sã fii
Sã-ţi fie ţie bine şi-atunci eu voi zâmbii
N-am sa te uit vreodatã,eu nu te pot uita
Tu eşti puterea mea de a visa,de a spera.
Şi totuşi,dacã într-o zi,te vei gândi la mine,
Vino aproape de asfinţit,unde ne-a fost mai bine
Vino din nou la marea noastrã,priveşte-n depãrtare
Sã simţi şi tu ce am simţit,cât m-a durut de tare.
Iar de vei vrea cu adevãrat,sã mã revezi pe mine,
Ai sã mã strigi,am sã apar şi-o sã ne fie bine
N-ai sã mai pleci valsând prin socici şi gheaţa,
Ai sã ramâi etern în a mea viaţã.
