Domnilor, am fi fericiţi dacã aţi veni sã ne plîngeţi de milã la noi în case. Am fi onoraţi sã intraţi în dormitoarele noastre, micşorate de frig, sã ne spuneţi cã nu putem fi fericiţi din cauza pãcatelor pãrinţilor noştri şi a faptului cã stînd la coadã la şomaj, am uitat sã împrospãtãm memoria zãpezii.
Vã rugãm, sã cinstiţi un pahar de vin cu noi, cã ni s-au atrofiat muşchii fericirii, cã sãrãcia ne-a diminuat simţurile pînã spre zero, cã am devenit specialişti de talie mondialã în obsesii morbide, deşi nu am fost traşi la rãspundere pînã acum cã Emil Cioran s-a nãscut pe aceste meleaguri. Vã invitãm, sã ne priviţi cum devenim fericiţi cînd montãm paratrãsnete în grãdinã ca apocalipsa minciunilor sã nu ne loveascã direct în cap, sã ne vedeţi ce bucuroşi sîntem cînd ne confecţionãm scãri pentru a ne urca pe acoperişul speranţelor în linişte sã nu pãrem necuviincioşi.
Vã rãmînem datori, cã ne învãţaţi cum sã ne mãsurãm suferinţa şi plînsul, cã ne lãsaţi şi instrucţiuni de folosire şi reparare, în caz cã se defecteazã contorul, dar nu ar strica dacã ne-aţi lãsa şi un ghid pentru murit. Ne place întonaţia cu care ne plîngeţi de pe plajele din Malibu, Paros, Kaş. Ce pãcat cã lacrimile, nu sînt atît de lungi sã ajungã pînã la noi, în tot cazul zgomotul picãturilor se aude pînã aici, unde sînt depozitate urnele de vot.. Vã sîntem recunoscãtori, cã aţi dat bolile afarã din spitale şi umblã vagaboande pe strãzi, cã aţi închis fantomele viitorului în fostele unitãţi militare şi le ameninţaţi cu mitralierele. Vã mulţumim cã ne ascultaţi telefoanele, pentru cã fiind preocupaţi la ce se întîmplã în jurul nostru şi în noi, ne-am sclerozat şi nu mai ţinem mine ce vorbim cu iubitele, cu prietenii, cu personajele din cãrţile de groazã. Dacã va fi nevoie o sã vã întrebãm pe dumneavoastrã, cînd am dezvelit ultima oarã şoldurile unei femei sau cînd am devenit ilegitimi cã l-am citit pe Rimbaud care fuma canabis.
Nu o sã vã uitãm niciodatã, cã nu aţi arestat iedul care a spart cu vîrful corniţelor globurile pãpãdiilor, cã nu ne amendaţi cînd avem halucinaţii, constatînd cã vã faceţi mici monarhii din familii, cã nu ne tãiaţi dupã listele electorale cînd vedem negru în faţa ochilor. Dacã ne veţi construi şi televizoare mai mari, de trei metri pe patru metri, sã putem dormi în ele şi sã vã ascultãm toatã noaptea cum ne doriţi binele, o sã vã propunem drept eroi de probã.
Şi, ca sã nu ne mai bociţi de la distanţã, s-ar putea sã vã pierdeţi identitatea cã sînteţi prea mulţi, am fi fericiţi sã plîngeţi de mila noastrã la noi acasã, chiar din faza în care de cîteva ore am ajuns în utere şi începem sã ne bucãtãrim chipul.
