Cele mai mari secrete ale lumii au fost ascunse în sutiene
Femeia aceasta a apãrut în dormitor ca o adiere printre trandafirii. Cînd mã învelea cu trupul ei parcã trecea peste mine maşina de cãlcat rufe cu temperatura fixatã la maxim. Aveam aceeaşi mod de a privi rãsãritul de soare, acelaşi mod de a ignora pustiul în procesul de mobilizare a ovulelor, dar cea mai importantã calitate a ei era aceea de a-mi pãstra sãruturile în sutien ca şi cînd ar fi fost nişte secrete de stat. Nu puteam sã-i reproşez nimic, una este sã te trezeşti dimineaţa din somn între nişte versuri geniale sau în lumina albã a unor sîni voluptoşi şi alta este sã deschizi ochii ca mine într-un pat metalic în care numai clasa muncitoare se poate odihni. Multe din secrete lumii au fost purtate la destiniţaţie în sutien. Pentru cã sutienul devenise principalul mijloc de transport al deciziilor lumii dupã picioarele porumbeilor, acesta a evoluat spre forme care sã redea în cel mai înalt grad sinceritatea. Au apãrut sutienele hipnotizatoare cu pleoape ce avea cusut pe maginea superioarã un şir de gene false, sutiene cu baterii care mãreau sau micşorau sînii în funcţie de starea vremii, sutiene cu aparate de fotografiat încorporate toate puse în slujba binelui. Å¢îţele femeilor ajunsese sã facã şi sã desfacã guverne, graniţe , ţãri. Aceastã doamnã enigmaticã şi frumoasã mi-a spus cã a fost trimisã de la Bucureşti sã facem un studiu amãnunţit al toamnei şi sã ne pronunţãm clar dacã are vreo legãturã cu acea parte din noi ce a trãdat tinereţea şi s-a alãturat preocupãrilor funebre ale morţii. Trebuia sã aflãm unde adorm razele de soare cînd urmele cãprioarei sînt ascunse sub frunze, de ce dialectele ploii pe parcursul toamnei nu pot fi traduse. De ce ne întristãm brusc cînd pãsãrile îşi frîng aripile în propriul lor cîntec, de ce devenim nervoşi cînd umbrele ulterior vor deveni file din trecutul nostru. Trebuia sã inventariem frunzele ce ascundeau cu freamãtul lor paşii vagabondului alb care este frigul, sã urmãrim cu atenţie dacã luna trimisã pe cer respectã foia de parcurs şi calcã numai pe acoperişuri, poduri şi ape şi nu prin gãri sau restaurante sã se umple de vãrsat de vînt şi miros de vin. Trebuia sã publicãm un tratat ştiinţific despre toamnã cu implicaţiile pe care le poate avea asupra celor ce urãsc în tainã. Dupã cum ştia sã punã tristeţile la dosar, dupã modul în care îmblînzea valurile din sîngele meu cu ajutorul pupãturilor, dupã eleganţa cu care trãgea soarele pe cer dintre ierburi, cred cã era şefa masoneriei. Era o femeie trimisã sã vadã dacã eu cînd iubesc sparg cuvintele, dacã sînt în conflict cu cei ce cîntã la vioarã. Cred cã voia sã afle de ce nu mai sesizez singuratatea cînd simt miros de femeie goalã. I-am privit sutienul fugitiv în timp ce mã pregãteam sã-i exporez fesele şi mi s-a pãrut cã este asemenea unui seif de luminã.
