Mi-aş fi dorit ca degetele mele sã aibã ochi şi sã fi fãcut mai puţine erori în arta iubirii
Eu nu merg cu maşina, decît noaptea cînd este lunã plinã ca sã pot vedea pe unde strecor mîna dreaptã între picioarele doamnei din dreapta mea în timp ce ţin volanul cu stînga. Dacã era dupã mine în locul amprentelor de la degete, încã de la naştere, ar fi trebuit sã existe ochi cu care sã pot vedea şi noaptea. La nevoie oamenii puteau fi individualizaţi dupã culoarea ochilor din vîrful degetelor, nuanţe care pentru fiecare om ar fi fost unice în loc de particularitãţile circumvoluţiile de pe suprafaţa mîinilor.
Eu am avut mîinile mici ca de peniţar sau scrib modern, dar dupã ce am simţit dulceaţa sînilor de femeie în palme a trebuit sã fac cîte opt ore de sport cu degetele ca sã mi se dezvolte mîinile şi sã pot cuprinde întreaga rotunjime. Nici fesele nu puteam sã le cuprind în mîini şi sã le strîng însã dupã orele de gimnasticã specificã dezvoltãrii membrelor superioare am reuşit aceastã performanţã eroticã. Mi-au crescut mîinile ca la un ţãran care rotunjeşte cartofii cu degetele şi trage rãsãritul de soare de sun ierburi.
Era ceva de naturã inventicã şi aparţinea creativitãţii dacã Dumnezeu ne-ar fi fãcut degetele sã vadã. Cînd aş fi bãgat mînã sub fustã unei doamne aş fi putut face un inventar cuprinzãtor la o simplã trecere în revistã. Dintr-o mîngîiere firele de pãr creţe ar fi început sã producã luminã, dintr-o alunecare lentã a mîini pe coapse acestea s-ar fi încãlzit ca într-un cuptor cu microunde. Cu vederea în degete ca o virtute a mistelelor continuitãţii umane nu trebuia sã o mai întreb dacã carnea de pe trup îi mai este tristã în aceastã imensitate de amãgiri servite de ţarã.
Cînd cobor în adîncurile ei cele zece degete cu ochii m-ar fi cãlãuzit pe drumul cel bun unde simţurile îi devin atît de agresive de îi rãzvrãtesc toate strigãtele din trup. Aş fi cãlãtorit în gîndul ei neumblat ca un orizont neverosimil şi pentru cã aş fi vãzut moartea cu mult înainte de a se apropia de mine aş fi luat decizia corectã şi m-aş fi desfrunzit pe umerii tãi. Aş fi prevenit mai repede presa ca sã facã publice gesturile ei mãrunte care fac din mine un înnotãtor nepriceput în admiraţie.
Nu te teme , ţi-aş fi spus, cã aerul se înnodã în jurul corpului tãu, acest lucru se întîmplã ca sã te ajute sã zbori, sã nu îţi fie fricã cã ai fost luatã ca martorã la aceastã ninsoare aceasta se întîmplã ca sã îţi salveze inocenţa. Încearcã sã fii mîndrã, barbaţii care trec prin tine îţi lasã în tot trupul pajişti, mirosind a fîn cosit, armistiţiul pe care visul tãu l-a încheiat cu mine rãmîne valabil numai pînã cînd inima ta decreteazã legea marţialã.
O sã merg la un cabinet de chirurgie esteticã sã încerc ca truda degetelor mele pe trupul tãu sã o treansforme în zece ochi. Cu cît mai mulţi ochi cu atît mai puţine erori.
