Scrisoare cãtre un prieten imperfect ce trãieşte pe insula orgoliului
Dragã prietene, aştept sã se întunece sã-mi pun costumul de baie pentru cã la noi în oraş sînt oameni politici ce pot produce inundaţii ca sã îşi astupe urmele. Nu prea sînt obişnuit sã scriu scrisori. La noi la ţarã a scrie cîteva rînduri înseamnã a denigra pe cineva sau a pîrî vreun vecin la fisc. Nici nu am un model literar, profesoara de românã cu care compuneam teatru erotic contemporan a plecat în Spania sã culeagã cãpşuni. Într-o zi vrînd sã arãtãm lumii, eu şi profesoara, cã avem idealuri şi sîntem în pas cu moda, cã ştim şi noi ce înseamnã dragostea în trei am luat cîinele cu noi pe motocicletã şi prostul, crezînd cã-i la fereastrã din dormitor lingea trecãtorii.
Nu-ţi mai spun, odatã cînd mã uitam pe gaura cheii în garsoniera profesoarei m-a sunat sã-mi spunã cã este plecatã de acasã, în timp ce un bãrbat încerca cu gura sã îi dizolve sfîrcurile. S-ar putea sã mã internez pentru cîteva zile cã am cunoscut o doctoriţã, foarte drãguţã, care mã ţine într-o rezervã la spitalul unde lucreazã, trei zile pe sãptãmînã. Eu îi fac ei tratamente. Mi-am fãcut din polenul rãmas dupã atîtea emoţii o maşinã specialã. O umplu cu trandafiri şi îmbrãţişãri exotice şi merg prin sufletul ei. Îi place foarte mult modul meu de a conduce şi ca sã devin un şofer desãvîrşit mi-a mãsurat şi dioptriile sã nu mi se modificat cît am luptat în Afganistan. Cînd mi-a analizat sîngele la microscop mi-a spus cã am prea mult spaţiu între globule. Acest beteşug s-ar datora faptului cã scriu versuri. M-a avertizat cã dacã mai continui s-ar putea sã mã îmbolnãvesc de dusul la bodegã sau de patriotism.
Ultima datã cînd am fost internat am avut şi cîteva neplãceri. O asistentã medicalã venea fix la miezul nopţii mã trezea din somn şi-mi spunea cã am uitat sã-mi iau pastila. Mã confunda cu un cioban din salonul vecin care în timp ce-şi tundea oile îşi crestase bãrbãţia în zona unde îşi ţinea viitorul.
Într-o noapte cînd din cauza denivelãrilor de sidef ale doctoriţei luna nu mai putea produce reflux nişte strigãte cu stucaturi inundase holul spitalului. Am ieşit din rezervã şi ce crezi, era doamna deputat I. pe care o cunoşti, transpiratã toatã, cu toate şuruburile simţurilor deşurubate. Au bãgat-o la mine în camerã. Atunci mi-am dat seama cã simţurile noastre nu sînt nişte hîrtii pe care sã le punem la avizier. În situaţii de crizã devin ruguri imense.. Mi-e ruşine sã-ţi spun, dar un vibrator rãmãsese blocat în ea, probabil apãsase pe alt buton aşa cum este obişnuitã la parlament.
S-ar putea sã nu mã internez mîine. Trebuie sã fac rost de o macara sã-mi ridic imaginaţia din bibliotecã şi sã o transfer în noul an. Este ca şi cum aş salva o specie de trandafiri ce poartã între petale respiraţia acestei lumi.
