Sînt la vîrsta meteoriţilor care încep sã cadã producînd cearcãne ierburilor. Excedentul meu de vise este atît de mare cã aş putea întemeia o suburbie unde chipurile oamenilor ar fi senine, iar privighetorile ar dormi în cîntecul lor. Sînt obişnuit sã locuiesc cu frigul alãturi de lãutarii ce-mi mutileazã nostalgiile. Lacrimile mele au devenit agresive din cauza sãrãciei. Numele îmi stã strîns pe trup ca o husã sã nu-mi fie jefuit şi sufletul de dregãtorii politicii ascunşi în castele.
În carnea mea poţi ascunde tot cerul fãrã sã se simtã lipsa lui sau stelele sã perceapã vreo durere cã le-am schimbat poziţia. Dintr-un surîs am capacitatea sã reconstitui o doamnã fugitã în lume pentru cã nu a mai avut bani sã-şi cumpere aerosoli. Nu mai caut în peşterile preistorice primele semne ale fericirii desenate în piatrã. Mitingurile împotriva singurãtãţii au devenit specialitatea mea. În fiecare searã dau petreceri împreunã cu trandafirii sã mã obişnuiesc cu veştejirea şi cu tragica lor mãrturie.
Meditez fãrã scandalizez clasa gurmanzilor cum sã fac un import de canibali pentru trãdãtorii de ţarã. E dificil sã-i descrii pe aceşti indivizi fãrã sã le cunoşti personal convertirea poruncitã. Mint de dimineaţa pînã seara de se depopuleazã aerul de zbor.. Singura soluţie este sã le cunoşti boala interioarã ce le emoţioneazã discursul. Trecerea vremii mi-a creat alura unei izvor ce dãrîmã podul pe sub care trece. Sînt destul de politicos şi nu mai pot aştepta pe trepte. Am o durere chimicã în tãlpi pentru cã toata viaţa mea am coborît. Nu mai pot lãsa pãsãrile sã se urce pe policlinici şi spitale sã nu contamineze apoi copacii şi ploile cu strigãtele suferinţei. Acum umbra mea nu se mai udã, decît cu vin. Gesturile nu au memorie, mîinile nu îmi mai înfloresc aşa de repede. Am renunţat la îndoialã ca la o hainã cu nasturii rupţi. Marile mele izbînzi au fost eşecurile şi uitãrile nedureroase În schimb am iniţierea omologatã ca o femeie sã mã primeascã între ornamentele ei ca pe un patriarh.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Tristeţea celui ce nu mai are viitorul înainte. Mi-a plãcut importul de canibali. Dar sã fie aşa, pe cine vor devora?Dacã mãnâncã meteoriţi? Ai aşezat durerea ta delicat.Sper cã ai afişat un zâmbet în culisele celor scrise
