Pentru cei din cartierul meu sînt un cetãţean cumsecade care monteazã borne kilometrice în lungul viselor. Puţin supãrat cã nu am reuşit sã fac din verbe nişte mitraliere performante. Nu mi-am înscris costumul de haine la nici un concurs de sinceritate. Bocancii mei de proletar întîrziat s-au adaptat repede comportamentului de tîlhar al capitalismului şi acum suportã toate tipurile de noroaie. Îmi încãlzesc şosetele cu muzicã de jaz şi am grijã cînd mã încalţ sã nu fie de culori diferite pentru cã toatã ziua voi merge crãcãnat.
În ficare dimineaţã urc vîntul pe acoperişuri sã nu-l muşte cîinii şi alimentez soarele cu benzinã sã poatã urca bolta cereascã. Dacã arborii devin prea îngînduraţi privind suburbiile oraşlui trimit cîteva pãsãri sã le promitã rafale de ploaie. Nu plec de-a acasã fãrã sã-mi montez aripile interioare ca nu cumva sã fie decretatã ziua fericirii în patria mea şi eu sã nu fiu pregãtit. La un asemenea eveniment ferestrele pot face febrã. Cupolele bisericilor s-ar topi, iar firele de iarbã ar uitã tot ce-au cugetat despre libertatea sinuoasã a fluturilor.
Mi-am cîştigat statutul de simbol al cartierului mai ales dupã ce m-am întors din Afganistan victorios. Cea mai mare izbîndã a mea acolo a fost aceea de a lãsa aerul sã treacã peste graniţe fãrã paşaport. Cred cã se vor scrie versuri despre numele meu dupã ce i-am gãsit loc de parcare sãrãciei într-o înjurãturã. Notorietatea mea a venit şi din modul politicos şi inedit de a mã purta cu trupul femeilor. Pentru a le înclina iubirea în inimã spre partea însoritã mã ajut cu un cric de mãtase. În semn de dragoste le ridic zîmbetele pînã aproape de extaz, le salt sîngele în artere pînã cînd buzele se coloreazã în roşu.
Ca sã dobîndesc şi mai mult respect în cartierul meu am interzis tuturor sã facã dragoste în faţa cîinilor sau sã mai spele gãinile cu dero ca ouãle sã fie albe. Nimeni nu mai are voie sã dea cãrţile necitite la orfelinat şi nici sã scrie cu ziduri poeme despre eternitate. Faptul cã locuiesc la etajul trei al unui sonet nu negociez cu nimeni locul unde trebuie amplasate crîşmele şi nu primesc cu chirie pe nimeni care din prea multã laşitate bagã cuvintele în panicã. Odatã ce am primit diploma de cetãţean cumsecade al cartierului meu nu-mi rãmîne, dect sã privesc mişcarea lentã a lumii asemãnãtoare luminii ce se roteşte într-un nufãr.
