M-am ascuns în picãturile de ploaie sã-mi fie cãderea mai lentã, aşa cã sînt obişnuit cu muşchii circulari ai apei. Cred cã aş putea îndrãgi o sirenã, chiar de-ar juca rolul de cameristã pentru veacurile ascunse în adîncurile mãrii. Niciodatã nu m-am îndrãgostit într-un mediu lichid.
Mi s-a întîmplat însã în pivniţã. Atunci am aflat prima oarã cã pot citi gîndurile unei femei trecîndu-i mîinile prin pãrul lung şi negru mirosind a feromoni. Era fata vecinului ce mã vizita provocator sã adunãm împreunã meteoriţii cãzuţi în spatele casei.
Altã data, în lanul de grîu încercãnat de maci mi s-a fisurat inima şi o tînãrã doamnã a intrat tiptil. S-a cuibãrit goalã lîngã patrie. Toatã noaptea am privit filmul proiectat pe cer în care stelele distribuite în rolurile principale, încearcau sã mãreascã pustiul din noi.
Ştiam din poveştile pescarilor cã femeile nu pot trãi în apã şi nu urmãresc cu mare atenţie dacã în iazurile limpezi şi albastre se observã zîmbete feminine. Nu este nici o îndoialã cã aici fericirea nu ar putea supravieţui fãrã costum de scafandru.
Dacã ar locui în adîncuri nu s-ar putea ruja. Cum sã mergi cu tocuri printre alge şi corãbii scufundate? Apoi, ar fi trebuit sã stea toatã viaţa dezbrãcate ceea ce ar duce la orbirea malurile cu luminã lor aventuroasã. Candoarea nu le-ar mai fi de ajutor sã facã din bãrbaţi jeturi de soare.
Dacã m-aş îndrãgosti de o sirenã nu aş şti cum sã-i dau solzii la o parte sã o mîngîi. Ar trebui sã am un aparat de liniştit valurile. O barcã cu douã locuri sã intimidez furtunile. Nu îmi dau seama dacã din cauza sãruturilor nu ar începe marea sã fiarbã.
Este posibil ca pe fundul mãrii sã nu exite preşuri şi sã nu pot sã-mi las toamnele pe cel de intrare. Cînd îi voi spune cã nu am plãtit factura de telefon cuvintele se pot uda. Vor suferi farã cãldura soarelui. Ne ştiind sã înoate nu ar avea cum sã se adune în sonete şi se pot trezi cu entorse.
În apã substantivele s-ar putea transforma în bule de aer sau icre din care sã iasã peşti vorbitori. Sã vãd cum voi proceda cu înjurãturile cã se propagã mai greu printr-un mediu umed. O problemã dificilã va fi sã nu cumva sirena de care urmeazã sã mã îndrãgostesc sã vrãjeascã cu muzica ei vapoarele şi sã mã trezesc cu ele naufragiate în metaforele mele.
Dacã în vara aceasta veniţi pe litoral şi observaţi pe ţãrmul mãrii un ins, scrutînd depãrtãrile, sã ştiţi cã sînt eu, aşteptînd sã se evapore marea şi sã aparã dintre colinele de corali o sirena.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Sus capul, insule de la malul mãrii! Lasã valurile sã-ţi spele tãlpile şi ochii sã priveascã cerul nemãrginit!
