Mi-ar fi plãcut sã fiu pictor. Într-o pensulã poţi ţine depozitat soarele toatã iarna. Cu penelul poţi ascunde anotimpurile infidele în memoria cerului.
Detaliile unui nud nu vor avea niciodatã slãbiciuni. Lumina ce curge dintr-o pãdure de mesteceni nu încãrunţeşte.
Un pictor poate face ca printr-o lacrimã sã treacã un pustiu fãrã sã-i strice conturul. Ascunde trecutul în epiderma unei femei cu atîta melancolie de îţi vine sã îngenunchezi.
Poate urca dimineaţa într-o caleaşcã sã o ducã la arhitecţii vãzduhului pentru a confecţiona din ea batiste albastre de fluturat semne de adio.
Dacã priviţi un tablou în care este pictatã o scrisoare de dragoste sã fiţi siguri cã în propoziţii pictorul a scufundat petale de trandafiri.
Cînd m-am trezit cu lumea navigînd prin sîngele meu cu mare abnegaţie spre apus am renunţat la şcoala de arte. Trebuia sã fiu atent sã nu-mi rãneascã arterele cu zboruri neprogramate.
Mi-a fost mai uşor sã plantez flori de cîmp în substantive şi sã rotunjesc cartofii cu mîinile, iar dupã ce am învãţat sã-mi strîng buzele a sãrut fluier copacii sã se fereascã de picãturile de ploaie pentru a nu le deforma cercurile din interior.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Èši-am mai spus ,eşti prozatorul -poet, lucrezi pe douã planuri şi mare minune ca în scurt timp sã nu ne pui în faţa unor picturi de excepţie care sã reprezinte cele mai rafinate culori ale poeziei înşirate pe un şevalet pe care întinzi pânza,drept prozã. Mã bucurã apariţiile tale şi vãd în ele plãcere şi relaxare ,izvor al unui talent fãrã tãgadã !
