Spãl propoziţiile de umbre şi ţãrînã
ca şi cum aş îmbãia un porumbel alb
sã-i uşurez zborul.
Dacã aţi şti
cîtã mizerie rãmîne între silabe
cînd cade un guvern,
cît pustiu înainteazã în substantive
cînd se foloseşte fixativ
ca minciunile sã stea în picioare.
Şi ca într-un poem
întrerupt de ploaie
cuvintele mele miros a sãpun
zile în şir,
asemenea lenjeriei
unei doamne
pusã la uscat
pe dîra de luminã
lãsatã în aer
de un meteorit.
