Ocolesc femeile ce atrag fulgere,
între braţele lor aş fi un filament de bec,
dupã o îmbrãţişãre
s-ar putea sã-mi ia cãmaşa foc
şi sã vadã toatã lumea ce am în inimã.
Atingându-le firele de pãr,
bune conductoare electrice,
m-ar cutremura atât de tare
cã aş începe sã ţin conferinţe despre electroni.
De aş veni obosit
dupã ce o zi întreagã
am resuscitat
primãverile refugiate în cuvinte
şi aş intra neobservat
sub cãmaşa de noapte a unei asemenea doamne
aş risca sã mã transform într-un jet de luminã
şi nu ştiu dacã am cunoştinţele necesare
pentru a reuşi sã mã sting.
