Înaintam cu grijã
printre poeţi
ca şi cum aş fi mers
pe sub ramuri
pline de zãpadã
sã nu le scutur.
Asemeni unor lorzi
coborâţi din sonete
ocolesc prin istorie
firele de iarba rãnite
sã nu le calce
şi sã schimbe
data echinocţiului de toamnã.
Ascultã zidurile
unei vechi catedrale
cum vorbesc
limba românã cu sfinţii,
în cele din urmã au hotãrât
sã cearã
înfiinţarea unei linii de metrou
pe unde trece şi veacul
cã de nu va mai citi nimeni poezie
lumina din ele
sã aibã cu ce pleca
spre biblioteca celor
de pe lumea cealaltã.
