Noaptea furase
cearcãnele de la ferestre
şi încerca sã le ascundã
în nuferii
de pe lacul din apropiere,
înjurãturile de peste zi
le parcase în grajd
cu puţina revoltã
rãmasã în ele,
era atâta linişte
cã auzeam
preşul de intrare
scuturându-se de paşi,
dacã despart
un cuvânt în silabe
se aude ca şi când
aş rupe vreascuri,
numai câteva
raze de lunã rãtãcite
fãceau masaj
manuscrisului de pe masã
sã resusciteze lumina din metafore.
