Fac apel
la cei care nu au vândut
nicio poezie
şi îşi pot
transforma mâinile
în corãbii de legãnat,
la cei care nu mai încap
în cuvinte
de prea multã imaginaţie,
de mã vedeţi prin oraş
visând ca un copac înflorit
care nu ştie ce drum sã aleagã
sã ajungã în America,
vã rog sã mã aduceţi acasã
cã am lãsat o strofã aprinsã
şi mi-e teamã
sã nu intre singurãtatea
de pe strãzi înãuntru
sã se ascundã
în duşumeaua din lemn de brad
sub forma unor scârţâituri.
