Suferinţa
e începutul morţii,
dar sunt lucruri
ce se simt bine
în aceastã stare
şi nu îşi pierd conturul
în totalitate,
uşa de la intrare
face febrã
când ea apãsã clanţa
şi rãmîne
cu temperatura crescutã
aproape o sãptãmânã,
fotoliul îşi dã husa jos
când se aşazã
şi îşi ridicã fusta
sã nu o mototoleascã
deşi tuşeşte din arcuri
de un deceniu,
ferestrelor
le dispar cearcãnele
numai atunci când soarele
din trupul ei
lumineazã camera,
chiar şi colile albe de hârtie A4
ce suferã de vitiligo
din naştere
dacã încerc sã le vindec
cu cernealã,
scriind metafore
despre pãdurile din care vin
refuzã zile în şir.
