Tipografia
la care executam
bilete de intrare
în inima mea
s-a defectat.
Sângele
mi se zbãtea
în artere
de parcã era
dupã gratii.
Mã simţeam
singur
ca un ponton
abandonat,
înspãimântat
am confecţionat
legitimaţii
din manuscrisele
ce m-au rugat
sã le uit,
poate cineva
îşi recunoaşte
chipul într-o strofã,
ca într-o canã de ceai
ce aşteaptã pe masã
din deceniu trecut,
şi va dori
sã revadã traseele
pe unde altãdatã
intimida primãvara
cu frumuseţea ei.
