Se învãţase
sã facã bãrcuţe
din hârtie,
pe care îşi scria
dorinţele
la prorã,
cãrora le dãdea
drumul
în arterele mele,
când le confecţiona
din manuscrise
versurile
erau prea grele
din cauza
sentimentelor
şi naufragiau
în locurile
în care iubirea
era mai agitatã.
Braţele mele
foşneau
ca douã ramuri
îndrãgostite,
cu aceastã flotã,
navigând
spre inimã
mã simţeam
ca şi când
o pãdure tãiatã
de mesteceni
cãuta în mine
o bucatã de pãmânt
în care sã-şi înfigã rãdãcinile.
