Privind-o îndelung
i-am descoperit
câteva defecte;
punctele cardinale
ale trupului
se mişcau
în funcţie
dupã cum braţele mele
îi mãrunţea
singurãtatea pe epidermã,
în umerii ei
lumina
nu apunea niciodatã
şi becurile se plângeau
în fiecare searã
cã din aceastã cauzã
le-a scãzut
valoarea de întrebuinţare,
când vreau
sã-i însoţesc soarele
prin artere
sã nu simtã singur
sunt aşa de multe
santinele la uşile inimii
cã trebuie
sã-mi pun ecusonul în piept.
