Zãpada îmi ascunde
cerul în carne
şi nimeni
nu îi vede lipsa,
nu stiu ce sã-i spun
sã nu simtã singur,
l-am cazat
lângã felinarele stinse
de sub epidermã,
inima e ocupatã
pânã la refuz
de singurãtate,
era murdar de nori,
i-am şters uşor
cu batista
sã nu înceapã
sã plouã în mine
sã-mi perforeze visele,
stelele nu am reuşit
sã le fac sã disparã,
nici cu sãpun de rufe,
mi-au rãmas pe tot trupul
asemenea unor pistrui,
de departe par
mici suburbii de eternitate.
