De teamã
cã în umbra mea
s-ar fi putut
ascunde moartea
şi neatentã
şi-ar tãia
artera femuralã
în coasã
pãtându-se de sânge
pânã ar deveni
toatã roşie,
de ruşine
sã nu mã trezesc
cã oamenii
îşi dau ghionturi
pe stradã,
şoptindu-şi unul altuia;
uite-l pe ãla
cu umbra
coloratã şi hâdã,
am început sã o gâdil
la subţiori
sã aflu dacã mai are
curajul sã râdã.
