Am expropriat
melancolia
din poemele mele,
de voiam
sã descriu
modul
cum o apã curgãtoare
îmi ţine minte
chipul pânã se vãrsã
în mare,
îi bloca cursul
asemeni unui dig,
râul ţipa
ca din gurã de şarpe,
mai rãu
ca o libertate
ce nu gãseşte
pe nimeni
în care sã locuiascã,
valurile
având cãtuşele puse
se învolburau
ca o furtunã posedatã
şi de fiecare datã
aleea presãratã
cu zahãr tos
pe unde ea venea
o gãseam inundatã.
